Impulsul de a cunoaște

Prin urmare, dacă mintea creată vine pe lume cu impulsul de a cunoaște – și de a cunoaște pe Cel infinit -, acest impuls este dovada că ea este făcută pentru infinit, că El există înainte de ea, dacă din primul moment al trezirii ei Îl presupune existând. Și undeva trebuie să se găsească o realitate de cunoscut mult mai mare ca ea, o realitate infinită, dacă nici unul dintre obiectele finite nu o satisface, ci mai degrabă îi dezamăgește așteptarea. Mintea este făcută să-L caute pe Dumnezeu, și realitățile finite, rând pe rând atinse și depășite, nu pot avea ca obiect al cunoașterii rostul negativ de a o amăgi necontenit, de a-și râde de acest impuls, ci pe acela pozitiv de a o pregăti succesiv pentru marea întâlnire, pentru înțelegerea Celui ce stă la capătul final al tuturor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *